Când T se apropia de 6 luni, Mama lui T (care iși dorește premiul pentru Cea-mai-Cea Mamă) a început să se informeze despre diversificare. Aşa am aflat că există două metode prin care bebelușului i se pot introduce solidele: diversificarea clasică și autodiversificarea. Fiecare cu plusuri și minusuri, mai pe larg despre ele în posturi viitoare.
M-am apucat să întreb printre prietene care cum face, cât manancă şi ce mănâncă fiecare bebeluș. Am auzit recomandări și bune și mai puțin bune. Unele au început la 4 luni, altele la 5, altele susțineau sus și tare că nu e chip să începi mai devreme de 6 luni. Tipa care începuse la 4 luni zicea că astea fuseseră sfaturile pediatrei ei (suc de morcovi, supică în biberon, măr ras cu biscuite ?!?!?!?!? ). Eram de-a dreptul bulversată, totuși 2 luni între recomandări mi se păreau cam mult, si fie vorba între noi având în vedere cum cresc bebelușii de la o zi la alta, chiar se puteau schimba multe în 2 luni.
Mă uitam la T cu îngrijorare, nu îl vedeam deloc pregătit pentru mâncare solidă, deși avea deja 4 luni și jumătate. Dragostea de țiți era nemărginită, nu era interesat de nimic altceva. Atunci m-am hotărât să îmi ascult instinctul și să mai aștept, și cu ocazia asta mă puteam și informa în continuare.
Am început să caut pe net câte una, alta, și am dat peste recomandările OMS (Organizației Mondiale a Sănătății) de a începe diversificarea după 6 luni, indiferent dacă bebelușul este alăptat sau hrănit cu lapte praf. Conform ultimelor studii făcute în domeniu cică intestinul bebelușilor ar fi permeabil și până la vârsta de 6 luni, deci orice chestie îngerată se descompune în intestinul bebelușului in diverse substanțe care ajung în sânge, putând provoca alergii şi diverse probleme de digestie, unele dintre ele putând să îl urmărească toată viața. În sfârșit am lămurit dilema!
Mai caut și aflu ca se începe direct cu piureurile de legume. Nu cu suc de fructe (care nu conţin decât apă, zaharuri și prea puține fibre), nu cu supă goală de legume (altă apă), mai are sens să spun că nu se începe nici cu măr ras cu biscuite sau cu cereale de bebeluși?! Piureurile de legume sunt cele mai prietenoase cu stomăcelul bebelușului, până atunci obișnuit numai cu lapte.
Cum ne dăm seama că bebe este pregătit de solide? Teoria spune așa:
- Să poată sta singur în fund. Nesusținut T a stat singur în fund după 7 luni, dar cu ajutor stătea bine, fără să alunece in față sau laterale, de pe la 6 luni și jumătate.
- Să fi trecut de 6 luni.
- Să își fi pierdut reflexul de supt. Când era micuț, T era în stare să sugă orice, cum ajungea gurița lui pe o bucată de piele (țâță sau nu) începea sa sugă cu atâta patos că făcea vânătaie!
- Să manifeste interes față de mâncare, să incerce să fure mâncare de pe masă sau din farfurie și să ducă singur la guriță.
Voi cum ați început diversificarea?
Mirarea dvs.legata de începerea diversificarii cu suc de morcov, supa de legume(concentrata , nu ‘apa chioara’) și măr cu biscuite , mirarea Dvs. este nejustificată! Fiecare mămică simte ce ii face bine copilului sau. Eu am procedat la fel ca mămica care a început diversif.la 4 luni, cu 2 copii. Fiecare la timpul său, cu o diferență de 4 ani între ei, dar amândurora le-a făcut bine, le-a plăcut, au crescut în greuy, și nu au avut nici un efect secundar negativ. De ce va mirați daca nu aveți experiență? Sau, daca nu înțelegeti dvs.ca poate fi benefic , nu înseamnă că nu este posibil și foarte bine pentru bebeluși.