Observ o „doamnă”, îmbrăcată elegant, cu geanta atârnând de încheietura mâinii. În mâna dreaptă un telefon scump, îl butona de zor. Cu stânga târâia absenta mânuţa unui băieţel, să fi avut vreo 7 sau 8 ani. Se grăbeau să treacă pe cealaltă parte a trotuarului. Băieţelul se împiedică.
„- Dacă îţi fut (pardon!) una ai să caşti mai bine ochii pe unde mergi! Ai să strici pantofii!”
Băieţelul roteşte nişte ochi trişti în jur. Apoi îi lăsă în pământ.
Vă spun sincer mi s-a ridicat părul pe mine de scârbă.
Şi dacă povestioara mea nu v-a pus pe gânduri, vă las mai jos nişte cuvinte înţelepte, care se potrivesc manuşa situaţiei de mai sus:
„Îi arătăm unui străin sau unui coleg mai mult respect, mai multă consideraţie decât copilului nostru. Ce se întâmplă atunci când vezi un străin sau un coleg că se împiedică şi căde? Îl ajuţi să se ridice, îi scuturi hainele, îl întrebi dacă a păţit ceva şi dacă are nevoie de ajutor. Nu ţi-ai permite să-i tragi una după ceafă, să-i spui că este căscat şi că nu se uită pe unde merge, dar exact aşa reacţionează foarte mulţi părinţi în privinţa copiilor lor”. (Alfie Kohn în cadrul conferinţei Dincolo de educaţia convenţională, susţinută în 2014 la Bucureşti)
Citeste mai mult: adev.ro/nfjqbn
Citeste mai mult: adev.ro/nfjqbn
