Pseudocerealele nu conţin gluten. Deşi eu nu prea mi-am bătut capul cu celebrul gluten. Academia Americană de Pediatrie (AAP) susţine, în urma unei cercetări desfăşurate în anul 2006, că amânarea introducerii cerealelor pentru după vârsta de 8 luni nu protejează copilul împotriva riscului apariţiei alergiei la grâu, ci dimpotrivă, îl măreşte (excepţie fac copiii cu predispoziţie genetică pentru alergie la grâu sau intolerantă la gluten).
Creşterea riscului de alergie la grâu după 8 luni se poate explica astfel: tentaţia este ca la o vârstă mai mare cantitatea de cereale oferită copilului la o masă să o depăşească semnificativ pe cea servită la o vârstă mai mică.
Principalele specii de pseudocereale sunt quinoa, amaranth, chia şi hrişca. Pseudocerealele fac parte din altă familie decât gramineele. Ele au frunze bogate, iar tulpina nu este păioasa, seminţele nu cresc în spice ci în alt fel de inflorescenţe. Structura boabelor este şi ea diferită faţă de boabele cerealelor.
Pseudocerealele sunt bogate în proteine şi uleiuri vegetale şi nu conţin gluten, fapt ce le face recomandabile în alimentaţia bebeluşului. Să le luăm pe rând:
- Spre deosebire de cerealele clasice, care sunt o sursă majoră de carbohidraţi, pseudocerealele oferă o cantitate importantă de proteine, putând înlocui carnea în anumite diete vegane. Deşi noi nu adoptăm o astfel de dietă, am considerat că ar aduce mai multe beneficii dacă T ar primi o hrană cât mai diversificată. Că doar de aia se numeşte diversificare! În plus, nu avem sursă sigură de carne iar cea din magazine cine ştie ce mai conţine. Meniul lui T arată cam aşa: 1-2 zile pe săptămână ou, 1-2 zile carne de vită, 1-2 zile carne de curcan (pentru asta avem sursă sigură, dar când rămânem fără înlocuim cu peste) şi 1-2 zile de proteine vegetale din pseudocereale. Proteinele de care aminteam au şi marea calitate de a avea o valoare biologică foarte mare. Asta înseamnă că proteinele din pseudocereale se digera mai uşor şi sunt mai bine asimilate de către organism. 100g de seminţe de amaranth oferă 14 g de proteină pură. Aceeaşi cantitate de hrişca oferă 12 g de proteine.
- Uleiurile vegetale sunt foarte importante în alimentaţia bebeluşilor. Conţin nu-mai-stiu-ce substanţe care ajută la dezvolatea neuronilor şi cum perioada de bebeluserie este cea mai importantă din acest punct de vedere, nu strică să suplimentăm gogoşilor din dotare
Quinoa – Trebuie spălată bine pentru că are un strat de saponină care o face amăruie.
O cană de quinoa va fi fermentata în 3 căni de apă călduţă la care adăugăm 1 lingura de zer, iaurt, chefir, lămâie sau oţet (doar una din ele- eu vă recomand să folosiţi iaurt pentru că va căpăta un gust foarte bun). Se lasă la fermentat într-un borcan acoperit cu capac sau într-un castron acoperit cu un prosop de bucătărie, pentru cel puţin 12 ore.
După ce a fermentat, se fierbe în apă în care a stat la fermentat sau supă de pui etc pentru 1-1.5 ore la foc mic. De îndată ce dă în clocot, este bine să îndepărtaţi spumă, pentru că acolo se adună multe impurităţi. Eu o las mai mult la fermentat şi o fierb ceva mai puţin. Se poate folosi în aceleaşi reţete în care în mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactaţie.
Amaranth – Se fermentează precum quinoa, doar că 2 căni de apă călduţă în loc de 3 îi sunt de ajuns şi se fierbe ceva mai puţin. Are textura oarecum asemănătoare cu grisul (ceva mai gumos), fiind foarte potrivit pentru budinci, dar şi pentru îngroşarea supelor crema.
Este unul dintre cele mai nutritive alimente cunoscute având o ridicată valoare proteică. Bogat în lizină (un aminoacid esenţial, care nu poate fi produs de organism, de aceea trebuie obţinut din hrana, fiind necesar pentru sinteza tuturor proteinelor), fibre, vitamina A, E, B, D, aminoacizi esenţiali şi minerale că fier, magneziu, zinc, fosfor, cupru şi mai ales mangan şi calciu.
Are un gust interesant, seamănă cu cel de nuci. T îl mănâncă bine în diverse budinci cu fructe şi lapte vegetal (nu prea îi dau lapte de vacă pentru că deocamdată nu are decât 10 luni şi e încă alăptat), de obicei lapte de cocos făcut în casa de mine.
Promit să revin cu reţetă pentru el. Dacă uit nu strică să mă trageţi de mânecă!
Chia – Seminţele de chia, măcinate sau întregi constituie o alternative sănătoasă la seminţele de grâu, fiind nonalergigene (nu conţin gluten) şi au un conţinut bogat în proteine, vitamine, minerale, fibre, antioxidanţi, acizi graşi esenţiali Omega 3, 6 şi 9. Un plus pe care îl aduc aceste seminţe este faptul că de regulă se comercializează varianta bio, întrucât planta emana un miros care alungă dăunătorii şi, ca atare, nu necesită stropiri cu pesticide.
Se folosesc mult mai uşor ca restul pseudocerealelor pentru cănu necesită hidratare îndelungată, 10 minute fiind suficiente. Se pun la hidratat 1 parte seminţe la 10 părţi de apă. Când sunt hidratate complet se intrasforma într-o gelatină.
Nu au gust specific iar ca textură sunt asemănătoare macului. Merg de minune cu iaurt de casă.
Hrișca – Seminţele de hrişcă sunt aromate şi uşor dulcegi.
O cană de hrişcă va fi fermantată în 2 căni de apă călduţă la care adăugăm o lingură de iaurt sau de ce vreţi voi (ca la quinoa). Se lasă la fermentat într-un borcan acoperit cu capac pentru 12 ore. Apoi se spală în 2-3 ape, la fel ca orezul. Înainte de fierbere ideal ar fi ca hrişca să se călească pe o tigaie uscată, fără ulei, atunci e
ste mult mai gustoasă.
Dar eu de obicei nu apuc, o fierb aşa cum este. Se fierbe la foc mic 30-40 de min, în oală cu capac, până absoarbe toată apa (păstrăm raportul apei de la hidratare: de 2 ori mai multă apă decât hrişcă).
Pont: nu amestecaţi în ea atunci când fierbe pentru că va ajunge terci înainte de a fi complet fiartă.
De ce este atât de important să fermentăm pseudocerealele? Pentru că ele, ca şi toate cerealele clasice, leguminoasele, seminţele şi nucile conţin anumiţi antinutrienti (în special acid fitic) care îngreunează digestia şi împiedica absorbţia de minerale importante precum cupru, magneziu, calciu, fier şi zinc, ducând astfel la carente periculoase. Enzimele, lactobacillii şi alte organisme neutralizează acidul fitic.
Simpla înmuiere în apă cu lămâie etc peste noapte creşte foarte mult valoarea lor nutritivă. De asemenea, în timpul fermentării, proteinele existente în pseudocereale devin mai uşor de digerat şi de absorbit.
T a primit şi el o cutie de cereale de bebeluşi din neştiinţă mea. Apoi ne-am trecut pe cereale şi pseudocereale bio integrale, corect preparate. Beneficiile sunt nenumărate, cel mai important îi asigură un start sănătos în viaţă.
La prima vedere poate părea dificil de preparat din cauza hidratării, dar o dată ce vă formaţi o rutină vă va fi mult mai uşor. În plus, în urma fierberii îşi modifica mult volumul şi în acest fel o porţie mică pusă la hidratat vă va hrăni toată familia sau va asigura mai multe mese bebeluşului.
