Aşa. Şi vorbeam despre începutul diversificării şi ce am învăţat eu din ce am citit, din ce am întrebat şi din ce mi s-a răspuns.
Ca să recapitulăm, nu diversificăm bebeluşul înainte de vreme, ci îl alăptam exclusiv (adică fără apă, ceai, cereale şi mai ştiu eu ce) până la 6 luni.
Şi după 6 luni cu ce începem? În nici un caz cu cerealele de bebeluşi. Bine, şi T a devorat o cutie până să mă deştept şi să mai citesc şi eu una alta. Ca în cazul a orice tip de mâncare sub formă de praf la cutie, la borcan, la sticlă, la ce vreţi voi, produsul e procesat şi răs-procesat, aşa încât se pierd toţi nutrienţii, dar este apoi îmbogăţit cu “n” vitamine, fier şi zinc. Păi nu mai bine îi dau eu fructe, legume, cereale integrale şi pseudocereale care au vitaminele, fierul şi zincul din standard? Dacă sunteţi curioşi şi vreţi să citiţi despre riscurile suplimentării fierului fără a exista o carenţă, puteţi citi mai multe aici.
În plus faţă de ce ziceam mai sus, gusturile viitorului cetăţean cu drept de vot pe care acum îl pupaţi pe cheliuţă seara înainte de culcare se formează în copilăria mică. Experţii (oameni de la care eu încerc să învăţ câte ceva) zic ceva de 3 ani. Adică un copil care în primii 3 ani de viaţă a primit mâncăruri foarte bogate în carbohidraţi şi grăsimi, cu mult zahăr şi multă sare, sunt predispuşi la a mânca la fel de nesănătos toată viaţa. Dr. Alan Greene merge chiar mai departe şi spune că primul aliment pe care îl primeşte copilul nostru e definitoriu în dezvoltarea preferinţelor lui alimentare. Deci începând cu cerealele instant în loc de legume sau fructe, gusturile copilului se duc în direcţia greşită. Sursa
Crezând că fac un bine gogoşelelor din dotare, multe mame amestecă cerealele cu lapte şi îl dau cu biberonul (în general pe la 4 luni), în ideea că nu îl diversifică pe bebe, ci îi dau tot lapte, dar cu mai multe calorii (de ce?). Nu, tot diversificare se cheamă că e. Şi dacă tot v-aţi apucat de diversificare, asta nu se face cu biberonul, ci cu linguriţa sau cu mâna (copilului) şi anume din mai multe motive:
- În primul rând pentru că bebeluşul vostru să înţeleagă ceva din toată treaba asta şi să nu-l daţi total peste cap (din recipientul de unde venea laptele acum vine altceva, cu alt gust, sau oare s-a modifcat gustul laptelui, sau oare ce-mi dă mama asta aici?)
- În al doilea rând pentru ca bebeluşul vostru să poată refuza atunci când nu mai poate. Ştiu că e greu de crezut că el ştie mai bine decât noi, oamenii mari, când s-a săturat, dar aşa e… Mai ales dacă până atunci a fost hrănit la cerere. Un bebeluş chiar nu are nevoie să i se spună cât şi când să mănânce, ştie el foarte bine de ce are nevoie şi ce-i place. Deci, dacă îi daţi cu linguriţa, atunci când nu mai poate, gândăcelul întoarce capul, sau pur şi simplu nu va mai lăsa să-i îndesaţi linguriţă în gură. Cu laptele cu cereale treaba e mai complicată, pentru că el ştie cât lichid îi trebuie în stomac, dar nu ştie că… surpriză… laptele ăla are de 2 ori mai multe calorii, din cauză că nu e doar lapte. Şi aşa îi daţi peste cap şi chiar ajung să nu mai ştie cât să mănânce, când se satură, când să se oprească. Sursa
Şi mai citisem undeva (dar nu mai ştiu unde) că particulele de cereale instant nu se încorporează perfect în lapte şi pot fi inhalate de copil, mai ales când primeşte amestecul ăsta mult prea mediatizat la vârste foarte mici.
Offff… şi mai am atâtea idei în capul ăsta al meu, mai vreau să vă zic atâtea, să mă lupt cu voi, să vă conving cumva, dar mai bine mă opresc aici. Oricum, dacă ai avut răbdarea să citeşti articolul ăsta haotic până la sfârşit, îţi mulţumesc. Şi dacă te-am convins, sunt şi mai fericită.
