Scutece textile

Hlizeală

Venim de la plimbare, lesinaţi de oboseală. Mai mult eu decât T. Îl dezbrac în pielea goală să-l schimb cu hainele de casă. Stă în fund şi se uită de jur împrejur ce trăsnaie să mai facă. De sub burta ţuguiată de bebeluş se vede doar scutecelul textil. Colorat, frumos, şi cel mai important, sănătos! Nu pot rezista tentaţiei şi încep să-l pup pe burtă. Râde din tot sufletul. Îl întorc pe o parte şi îl pup pe la coaste. Ştiu eu că pe acolo se gâdilă! Râde de se îneacă cu propria salivă. Îl iau în braţe aşa în pielea goală cum e. El râde şi mă apucă de faţă cu ambele mânuţe. Îmi dă pusic (pupic adică). Mă rog, ceva ce seamănă cu un pupic. Işi lipeşte gura plină de salivă de faţa mea, şi mă umple toată de bale! Mi-au trecut toate. Şi foame, şi oboseală, şi sete. 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *